Articulaţia genunchiului (trohleoartroză) este cea mai mare articulaţie a corpului omenesc, căreia i se acordă o atenţie deosebită datorită următoarelor aspecte:
- este mai puţin acoperită şi protejată de părţi moi;
- este solicitată foarte mult în statică şi locomoţie, ceeace determină uzura mai accentuată a elementelor sale;
- numeroaselor implicaţii în patologie;
Articulaţia prezintă următoarele componente:
A. suprafeţele articulare:
A. suprafeţele articulare:
- epifiza inferioară a femurului având următoarele particularităţi :
- este reprezentată de cei doi condili femurali;
- fiecare condil este orientat oblic , axul său de rotaţie fiind oblic;
- condilul medial este mai proeminent şi se găseşte pe un plan inferior celui lateral;
- raza de curbură a celor doi condili descreşte dinainte-înapoi, suprafaţa articulară a condililor apărând ca o curbă spirală;
- condilul medial este mai îngust şi mai lung decât condilul lateral;
- cei doi condili diverg dinainte-înapoi, diametrul transversal al extremităţii inferioare a femurului fiind mai mare posterior decât anterior;
- epifiza superioară a tibiei – prezintă două fose articulare (cavităţi glenoide) separate prin eminenţa intercondiliană (spina tibiei) ;
- patela (rotula) ;
Observaţie: peroneul (fibula) nu ia parte la alcătuirea articulaţiei.
B.meniscurile intraarticulare - sunt două fibrocartilaje dezvoltate la periferia fiecărei fose articulare tibiale; ele contribuie la o mai bună concordanţă între suprafeţele articulare;
B.meniscurile intraarticulare - sunt două fibrocartilaje dezvoltate la periferia fiecărei fose articulare tibiale; ele contribuie la o mai bună concordanţă între suprafeţele articulare;
C.mijloacele de unire:
- capsula articulară – uneşte cele trei oase: femurul, tibia şi patela;
- ligamentul patelei (ligamentul rotulian);
- ligamentele posterioare reprezentate de:
- ligamentul popliteu oblic sau tendonul recurent al muşchiului semimembranos;
- ligamentul popliteu arcuat;
- ligamentul colateral peroneal (fibular);
- ligamentul colateral tibial;
- ligamentele încrucişate:
- ligamentul încrucişat antero-extern;
- ligamentul încrucişat postero-intern;
- formaţiuni aponevrotice de întărire a capsulei:
- fascia genunchiului;
- expansiunea cvadricipitală consolidată pe marginile patelei de retinaculele medial şi lateral ale patelei.
- axul biomecanic al femurului face cu axul anatomic un unghi de 6 – 9o deschis în sus;
- condilul femural intern este mai jos ( în medie cu 4 mm ) decât condilul extern, deci fiecare cavitate glenoidă primeşte forţele în plan sagital dar la nivele diferite;
- axele anatomice ale tibiei şi femurului fac între ele un unghi de 170-177o , deschis înafară , numit genu valg fiziologic;
- greutatea corpului se repartizează în două forţe egale şi paralele cu punct de aplicare în centrul cavităţilor glenoide; devierea centrului de greutate duce la încărcarea uneia din cavităţile glenoide, fenomenului de dislocare opunându-se ligamentul colateral de partea opusă.